"As vrea sa stau la umbra unui copac, in mijlocul padurii. Copacul sa fie batran si sa treaca un izvor cu apa calda pe langa el... Langa izvor sa fie o tufa mare de ghiocei si viorele care se scalda in razele firave ale soarelui, ce patrund printre ramurile dese ale copacilor... Tu sa te uiti pierduta pe cer, fara griji, fara vise, fara dorinte, desenand animale din norii pufosi ca zapada...", asa incepe visul ei... Timpul trecuse si ziua de
Baiatul inchide ochii si asculta vocea padurii. Cu mana lui, tanarul cauta timid mana ei printre firele de iarba... Iarba framata la atingerea lui plecandu-se usor, parca dorind sa fie mangaiata toata. O atinge fara ca ea sa-si dea seama... pielea ei e mai fina decat a crezut vreodata... Ea ii simte atingerea si trage repede mana, ca si temandu-se de ceva. Se ridici in picioare si cu ochii ei mari se uita la mine si-i sopteste, fara sa il priveasca:
- Prinde-ma daca poti!
Incepe sa fuga de el razand... Se cufunzi in izvorul cu apa ca si cristalul... Pestii se uita mirati la ea si parca zambesc... El se uita uimit o secunda la ea fara sa-si dea seama ce se intampla... Se decide sa sara dupa ea... Dupa multe eforturi si zeci de litri de apa aruncati de tanara in chipul baiatului, si miile de zambete nascute, o prinde in bratele lui.... Se face liniste. O ridica din apa in bratele lui. Nu-si poate lua ochii de pe ea. In privirea ei se citeste o oarecare teama, si totusi o fericire de nedescris... Inima-i tresare si zambetul ei incalzeste tot... O ia in bratele lui si se aseaza pe iarba frageda, moale, proaspata... In acel moment ea era
Ceva din ea totusi o impiedica sa viseze pana la capat... ceva impiedica filmul sa se mai deruleze ... O cuprinde iar teama, dar el e prea fericit ca sa vada... Il inlatura de langa ea... El se uita mirat...
- Ce este? Ce ai? Ce s-a intamplat?
Nu raspunde nimic si se ridica, dar cu dezinvoltura imi spune:
- Uite ca m-ai scapat!
Da sa o prinda de mana, dar ea si-o trage repede inapoi... insa el observa cum in mana ei s-a strecurat un ghiocel... Se uita la el si-i vine sa mi-l arunce in fata... Il priveste cu teama, il priveste cu tristete, si totusi se privesc unul pe altul ca si cum ar fi tot ce ar avea nevoie... Incearca sa se apropie de ea, ca un copil ce vede pt prima data in viata o minunatie... Ii atinge varful degetelor... apoi obrajii sai fierbinti de frica dar si de pasiune... se apleaca. Tanara ia in
Cand i-a aruncat apa pe chip, el a ramas aplecat, cu ochii in pamant... Ea incepe sa zambeasca, dar el ii intoarce spatele... Da sa puna mana pe el, dar atunci el se intoarce, o apuca de mana si o trage in apa cu el... Amandoi erau uzi din cap pana in picioare... Tanara nu mai zambeste. A pus un botic dulce. El zambeste si-i arunca o
- Te urasc!!! ...
Apoi zambeste dulce... El se apropie de fata, ca si cum ar vrea sa dea in ea numai cu saruturi dulci si mangaieri multe... Tot ce vrea e sa o rasfete... Ii place.
Incepe sa o atinga. Ea roseste si totusi il lasa... Se apropie de ea, o tine de maini, se apropie cu buzele de ale ei, ca si cum provocand-o sa il sarute. In timp ce se apropie, vorbeste cu ea ca si cum fortand-o sa il faca sa taca cu buzele ei... Zambeste si il priveste in ochi. Lasa privirea in jos dar el ii ridica chipul cu mana lui. E la un milimetru de buzele ei... In gandul ei e doar o intrebare. "Oare cat de dulci sunt? Daca ma saruta, eu ce fac?" ...
Ea zambeste necontenit dar ii e si teama. Totusi, o clipa mai tarziu nu mai zice nimic... nu mai zambeste, nu plange, nu sufera. Inchide usor ochii si asteapta... Cand vede ca ea inchide ochii, el ia o mana de apa si i-o arunca in fata... Ea tresare si totusi nici macar nu-i da sansa sa scoata un cuvant ca o si saruta, ca si cum ar fi ultima oara cand ar face-o... Lui ii e teama sa deschida ochii... "Ce dulce e!", isi spune in gand... Ii e teama ca deschizandu-i, ea va disparea... Pentru ei, timpul a stat in loc, nimic nu mai misca. Pana si padurea s-a indragostit de acestia. Visele au un sfarsit, asa e, dar ei puteau face din clipe mii de vise... Temator, deschide ochii in timp ce se indeparteaza de buzele ei. Ca si cum l-ar pierde, ea strecoara mana prin spatele lui...
Acum se privesc in ochi si se saruta. Apropierea e mai intensa caci parca si sufletele lor se unesc... Adie un vanticel primavaratec. Se cuprind unul in bratele celuilalt, caci sunt uzi si nu isi dau drumul la buze...
- Ce dor mi-a fost de tine... iubitule.
El zambeste si ca un puisor se cuibareste la pieptul ei. Zambind, el ii sopteste:
- Nu mai vreau sa plec de aici... si pe tine clar nu te mai las sa fugi!
- Poate ca nu trebuia sa te las sa ma prinzi, ca-mi placea sa ma fugaresti...
Se uita uimit la vorbele ei si incepe sa rada...
- Te-as fi fugarit iubito si printre nori si stele daca ai fi fost ingeras... Dar nu conteaza, acum stiu ca te pot prinde... Asa ca nu are rost sa fugi de mine. Dar poti incerca.
Rade de vorbele lui, si il saruta... Incet, se lasa cuprinsa de caldura din inima lui, se lasa invaluita de sentimente. Mana cu ghiocelul i se deschide incet, si floarea cade in apa... Isi doreste sa-l testeze. Deodata sare de la pieptul lui si fuge mai repede ca pana acum... El ramane mirat... Credea ca se joaca. Credea ca glumeste si totusi ea nu glumea, chiar a fugit. Acum venea randul lui. Ea a apucat-o pe o carare printre copaci si tufe...
Tanarul se face ca pleaca... Din departare il zareste intorcandu-se. Da sa-l strige si totusi se opreste. "Oare m-am inselat, oare am visat ca proasta?", erau intrebarile din gandul ei... Atunci aude un tipat puternic:
- TE VOI GASI!!! ...
Se intoarce si fuge spre ea cu toata puterea... Tanara explodeaza de bucurie si isi continui alergarea. Rade si striga:
- Te prind... si te pap din cap pana la picioaruse... te umplu de saruturi, asa ca fugi cat te tin puterile!
Ea se ascunde... El se opreste din alergat. Nu o gaseste cu privirea. Ma uita cu atentie in jur si o zareste cu coada ochiului, dar se face ca nu a vazut-o... Ea se uita in jur de dupa trunchiul copacului si aude:
- Unde esti scufita rosie?
- Undevaaaaaaa lupule....
Tasnesti de acolo intr-o clipita. Stia ca o priveste pe ascuns... Acum era convinsa ca impartasea aceleasi sentimente si totusi vroia sa-l mai streseze un pic. Avea inca ghiocelul... fugea, dar lasa urme... arunca cate o petala in urma ei...
Printre
- M-ai speriat...
Apoi o saruta. Se opreste o secunda din sarut, dar nu se indeparteaza de ea, si ii zice:
- De data asta, nu mai pleci nicaieri.
Si astea fiind spuse, tanara se lasa incet jos, pe frunzele moi, si el deasupra ei... O saruta in continuare... nu mai simtea tremur in buzele tinerei, ci simtea doar fericire in inima ei... Ochii nu-i mai tinea inchisi. Avea curajul sa il priveasca in ochi, ce-i straluceau de fericire, o stralucire mai puternica decat razele soarelui la mijlocul zilei intr-o zi de vara sau mai tare ca lumina lunii in noptile geroase cu luna plina... Tanarul se pierde in ochii fetei.
Stia doar e a lui... stia doar ca e a ei... si cu toate ca stia atat de putin, se simtea cel mai fericit om de pe pamant. O avea acolo langa el acum, si nimic altceva nu mai conta. Se opreste din sarutat. Isi trag amandoi rasuflarea...
- Ti-a fost dor de mine? , intreaba tanara.
- Nu ai fost plecata niciodata!
Niciunul nu mai privea cerul. Se priveau in ochi. Visele incep sa curga, dorintele capata contur, timpul se pierde in nepasarea lor...
- O sa mai fugi de mine? , intreaba tanarul zambind...
- Nu voi putea fugi nicicand din inima ta ... desi poate voi mai evada uneori din bratele tale... sunt doar a ta si ca sa fug... va trebui sa ma alungi din inima ta!
- Sa stii ca mi-a fost dor sa te simt langa mine... iubita mea!
Timpul se scurge apasator si nepasator... Cei doi incercau sa traga de fiecare secunda. Soarele isi revarsa la un moment dat razele asupra ei.
- Doamne, ce frumoasa esti!, spuse tanarul soptind.
Lumina parea sa-i urmeze fiecare contur al picioarelor, al mainilor, al sanilor, al chipului... E ca si cum Soarele o mangaia. Baiatul o trage de mana mai aproape de el.
- Ce ai patit?, il intreba fata uimita si totusi zambind.
- Mi-era dor de tine, ii raspunde tanarul.
Defapt el era gelos pe acea lumina. O vroia numai pentru el. Fata se ridica si intinde mana baiatului.
- Vino cu mine!, ii spune ea zambind.
Se ridica si o urmeaza...
- Unde mergem?, intreba curios el.
- Nu stiu, dar sigur o sa fie un loc frumos, imi raspunde privindu-l cu tandrete.
Atunci el se opreste si o trage de mana. Oprita din mers si fara sa apuce sa intoarca capul, baiatul o ia in brate; picioarele i se ridica incet de pe pamant…
- Mereu ai stiu ce vreau, raspunde tanara zambind.
Ii era atat de bine cu fata la pieptul lui. Ea se simtea ca o
Cei doi merg un timp si ajung intr-o poiana. Era atat de multa lumina... O lasa incet sa coboare din bratele lui si in secunda in care a atins iarba cu picioarele, tanara se descalta si incepe sa priveasca tot ce era in jurul ei... Mii de culori, mii de de sunete, mii de minuni. El privea o singura minune, fata, si simtea ca se indragosteste de ea mai mult cu fiecare secunda...
- E atat de frumos aici!!!, striga invartindu-se printre fluturii ce zburau uimiti in jurul ei si florile ce parca incercau sa se fereasca de ea.
- Asa e, striga baiatul catre ea. Esti cea mai frumoasa, rosteste el incet, sa nu-l poata auzi.
Tanarul paseste in poiana si se indreapta spre fata... Ea parca era intr-o alta lume, o lume plina de lumina si invaluita in culoare... Cand sa ajunga langa ea, aceasta sari pe el si amadoi cad la pamant... Ea era jos si el deasupra lui. Baiatul se simtea ca un copil mic, care urma sa fie sarutat pentru prima oara. Il priveste si zambeste. El roseste pe loc ...
- Nu te radea :( , ii spune cu o voce de baietel rasfatat.
- Nu radeam iubitule, doar ca esti asa de dulce!
Ea zambeste si se intoarce de sub el… si-l pune pe acesta la pamant. Acum ea era deasupra. Fata se ridica si fara sa se dea de deasupra lui, il saruta. El inchide ochii si ridica incet trupul dupa buzele ei. Ajung amandoi trup langa trup, cu mainile lui in palmele ei, cu buzele lui lipite de ale ei, cu inimile lor batand ca una, intr-o armonie perfecta. Se lasa agale langa baiat, si raman unul cu capul pe mana celuilalt, intinsi pe iarba, privind cerul albastru si atat de limpede, incat pe fundul lui se vedea luna. Norii parca se opreau deasupra celor doi sa ii priveasca pe cei doi… zambeau dupa care isi vedeau de drum ...
- Putem sa ramane toata viata aici? , intreaba baiatul cu un tremur in voce.
- Inimile noastre se intalneau mereu intr-un loc precum acesta, si se vor intalni mereu si de acum in colo, iubitul meu!
El zambeste si tace. Intoarce capul intr-o parte si o priveste cum se pierde printre norilor si raze de soare.
- Unde te gandesti? , o intreaba zambind pe chip.
- La noi , ii raspunde si intoarce si ea capul spre el.
Fata se ridica incet si isi pune capul pe pieptul lui. El se ridica un pic, sa stea mai bine si trece mana prin parul ei. Ea isi aseaza ureche pe inima lui.
- Ce tare bate!
- E din cauza ta, scumpa mea!
Tanara se ridica uimita si totusi putin speriata si il intreaba:
- Dar eu ce ti-am facut?
Se vede ca glumeste, asa ca intra in jocul ei.
- Mi-ai furat inima si doar cand esti langa mine, inima mea se mai intalneste cu mine. Si acum bate asa de tare pentru ca e bucuroasa sa ma revada!
Ea zambeste si sare pe el. Tanarul se lasa incet pe spate. Ajung cu buzele aproape lipite. Niciunul dintre ei nu da sa-l sarute pe celalalt.
- Vreau sa te sarut, scumpa mea!
- Si cine te opreste? , ii raspunde zambind.
Atunci el se ridica repede si o trage dupa el.
- Te invit la un vals!
- Accept, dar numai daca te descalti si tu!
Se descalta si incep sa danseze. Totul parea sa se opreasca in jurul lor… toata viata si agitatia din poiana disparu si totul era acum o scena, in care doar doi indragostiti dansau. Muzica? O dadea vantul ce se furisa printre crengile copacilor, parca dand glas padurii. Reflectoarele? Soarele era sus pe cer, la datorie. Spectatorii? Mii de vietati si sute de plante acum toate reduse la tacere. Totul era asa cu trebuia. Totul era perfect.
Dansau si se priveau cu toata dragostea din inimile lor. Nu isi puteau lua ochii unul de pe celalalt.
- Esti atat de frumos iubitule! Dar nu stii sa dansezi deloc.
- Esti atat de frumoasa iubita mea, dar sa stii ca m-ai calcat de zeci de ori pana acuma!
- Uratule!
- Frumoaso!
Zambesc amandoi si se lasa purtati de acordurile melodiei ce se auzea in fundal din padure.
- Nu ai vrea sa fii sotia mea? , o intreba tanarul timid cu vocea tremuranda.
Ea nu raspunde si nu se opreste in dans, doar zambeste si incepe sa se uite in orice alta parte decat ochii baiatului. Nici el nu ma opresc din dans, insa ceva il facea sa se teama.
- Iarta-ma, nu stiu ce m-a apucat!
- Si eu te iubesc mult de tot! , ii raspunde fata simtind teama din glasul tanarului.
Atunci fericirea ii umple tot trupul baiatului...
- Hai sa ne casatorim acum, aici!
Se citea emotia pe chipul ei.
- Dar cum aici? Nu avem nimic , raspunde ea surprinsa.
- Avem tot ce conteaza, pe noi!
El ia doua flori de papadie si face doua inele. Se aseaza in genunchi si o intreaba:
- Vrei sa fii sotia mea? La bine si la rau, bla bla bla?
Se face liniste ...
- da.
Tanarul abia isi putea conteni zambetul insa vroia sa pastreze un aer de seriozitate. Da sa-i puna inelul pe mana fetei. Ea ia repede celalalt inel si ii spune:
- Ridica-te!
El se ridica surprins. Ea se aseaza in genunchi in fata lui si il intreaba:
- Vrei sa fii sotul meu? La bine si la rau bla, bla, bla?
Atunci zambesc si raspund:
- DA.
Ii pune inelul pe mana si se ridica de jos. Tanarul da sa o sarute, dar ea il tranteste la pamant.
- Doar nu suntem in biserica si pot sa te sarut cum vreau eu! , ii spune in timp ce el o privea surprins.
Baiatul zambeste si inchide ochii... Cei doi se saruta fara sa le pese de timpul ce se scurgea… se saruta fara sa conteze daca mai era cineva pe acolo… se saruta caci se iubeau enorm de mult. Cortina se trage incet peste poiana, insa actorii nu parasesc scena. Pentru ei, nu mai e o poveste copiata de undeva. E povestea lor, e viata lor, e "Doar noi doi"...
Soarele se face tot mai mic, umbrele se fac tot mai lungi si stelele incep incet sa apara pe bolta candva albastra... Luna isi face timid aparitia, temandu-se sa nu fie vazuta de Soare, care se lasa incet in vazduh, trist caci nu si-a vazut luna in acea zi... "De ce nu o pot vedea? Mi-e atat de dor...", sunt vorbele ce se pierd in vazduh odata cu lumina Soarelui. "Mi-e teama sa nu ma indragostesc de el... eu doar arunc totul in intuneric, pe cand el...", sunt gandurile ce le aduce Luna din intuneric.
Cei doi indragostiti sunt aproape iesiti din padure.
- Ce pacat ca ziua are doar 24 de ore, dar ce bine ca ai fost azi langa mine." spuse tanarul.
- Ce pacat ca viata nu e nesfarsita dar ce bine ca vei fi langa mine oricat va mai dura, raspunse ea.
Padurea se termina si casele incepeau sa capete forma. Glasurile oamenilor si zgomotul masinilor incepea sa acopere fundalul. Peste cei doi, se lasa incet o cortina invizibila.
- Si... am ajuns, spuse tanarul.
Era locul unde se separau drumurile catre casele lor...
- Ne vedem
- Nu stiu, depinde de vreme , raspunse zambind el.
Tanara lasa capul in pamant si incepu sa dea cu pumnii incet in pieptul tanarului.
- De ce... de ce... de ce..., e tot ce spunea ea.
O lacrima ii aparu in ochi. Tanarul o stranse tandru la pieptul lui.
- Stai linistita, ma ai si ma vei avea toata viata.
- Dar o sa-mi fie dor de tine... , sopti tanara ridicand incet din pamant ochii ei umezi.
- Esti o rasfatata!... ii raspunse baiatul zambind.
- Daca tu m-ai invatat asa..." ii sopti fata.
- Uite, mai stam putin acolo sus pe deal. Ce zici? ...
- Bine, dar cu o conditie. Ma duci in spate pana sus...
In gandul ei, tanara era gata sa renunte la aceasta conditie. El zambind se intoarce la fata si se aseaza in genunchi, invintand-o parca sa-i sara in spate. Ea nici nu apuca sa se razgandeasca, ca si sari in spatele lui.
- Sa mergem..., spuse atunci tanarul ridicandu-se incet si zambind...
Fata isi lasa incet capul pe spatele lui, simtindu-i mirosul pielii, un miros atat de familiar... Din cand in cand, il saruta pe gat, parca din dor de el... "Ce frumos ii miroase pielea si ce fina e... Nu vreau sa se mai opreasca...", erau singurele ei ganduri, era tot ce-si dorea ea.
- Iubito, ai adormit?
- Nu, doar visam cu ochii deschisi. Si cred ca visez si acum pentru ca vad cel mai frumos lucru de pe pamant si e doar al meu.
- Am ajuns. Vino la pieptul meu..., ii sopteste zambind.
Tanara se dadu jos si veni langa el. Capul ei era acum pe pieptul lui, mainile ei erau ocupate cu mainile lui. Trupul ei era amortit si totusi inima ii batea atat de tare. Amandoi priveau pierduti intregul sat, cu agitatia de jos, cu fumul ce se ridica necontenit catre cer, cu oamenii ce fiecare ascundea bucurii si suparari, cu oameni falsi si rai dar si cu oameni mereu zambareti si buni, se vedea cu Soarele se pierde incet in vahzduh si lumina lui se retragea de pe sat precum un cersaf de pe un pat... Tanarul ridica ochii catre cer. Ea intoarse atunci chipul catre el, vrand sa-i spuna ce bine ii e acolo, dar se bloca. Ingheta trup si suflet in timp ce-l privea pe tanar, care era ca un inger pentru ea in acel moment. Doar aripile ii mai lipseau.
- Te iubesc atat de mult, ii spuse fata atunci.
Tanarul intorce privirea catre ea, si o vede privindu-l ca si incremenita. O saruta atunci lung si fata se topi ca un cub de gheata.
- Si eu te iubesc scumpa mea... Ia spune-mi, iti place aici?
- Da, si as sta toata viata daca mi-ai cere-o!
El zambi. Fata se cocolosi apoi la pieptul tanarului, rasfatata de vorbele lui, vrand sa se bucure de fiecare secunda...
- Le-am promis parintilor tai ca le voi aduce fata inapoi pana la lasarea intunericului. Hai sa coboram.
Tanara se ridica si se apropie incet de el. Erau trup langa trup de la varful picioarelor si pana la buze. Il saruta lung si apoi incepu sa fuga spre casa.
- Unde fugi? , striga tanarul uimit.
- Prinde-ma, caci altfel ma vei pierde!
El incepu atunci sa alerge dupa ea. Ajung in sat si totusi nu se opresc din fuga. Trec pe langa prieteni care-i privesc zambind, si totusi intreaba tematori: "Unde arde?"... Tinerii raspund din fuga si zambind: "Doar in inima mea..." . Tot satul stia de cei doi dar orice strain i-ar fi vazut, ar fi putu citi imediat dragostea din ochii lor.
Dupa un timp, tanara se opri. Ajunse in fata casei ei. La scurt timp o ajunse si el din urma. Cei doi se opresc 2-3 minute pentru a-si trage sufletul. Se privesc zambind si tanarul o ia in brate.
- Te-am prins, zambareato...
De sub mainile lui ce o tineau pe fata langa pieptul tanarului,
- Ce ma fac fara tine? , ii sopti ea.
- Sunt mereu cu tine iubito...
- Ne vedem
- Da. Si o sa am o surpriza pentru tine.
- O supriza? Ce, ce, spune-mi ceeeee!!!
- Nu. Iti spun doar ca o sa-ti placa, ii raspunse tanarul zambind.
Tanara bucuroasa sari sa-l sarute pe tanar. Buzele lor se intalnesc, ochii lor se inchid. Tanarul strecoara incet, fara sa-si dea seama, mainile prin spatele fetei, vrand sa o tina cat mai mult si mai aproape de el. Tanara, fara sa realizeze, mangaia cu mainile ei chipul cald al tanarului. Se sarutau cu atata pasiune de parca ar fi fost prima oara, sau ultima oara. Era insa un sarut ce avea sa le tina de urat pana a doua zi.
- Somn usor iubito.
- Noapte buna iubitule!
Tanarul incepu sa se indeparteze cu fata la ea si cu spatele la drum.
- Vezi sa nu te impiedici.
- Nu ma impiedic. Am invatat toate pietrele pe de rost.
Fata zambi si ii arunca un sarut, sarut ce poposi in mainile tanarului.
- O sa-l pastrez pentru mai tarziu sa-mi aline dorul de tine.
Ea bucuroasa fugi in curtea casei ei. Tanarul se opri din mers si ingheta cateva secunde. Da sa se intoarca cu spatele si sa se indrepte spre casa, dar auzi glasul fetei.
- O sa-mi fie dor de tine... , striga ea din spatele gardului pe care se sprijinea cu mainile, incercand sa zareasca chipul lui printre scanduri.
- Ne vedem in vise! Te voi astepta oricat de mult ar dura... , ii raspunse tanarul bucuros, dupa care intoarse spatele si se indrepta spre casa.
Fata se ridica atunci in picioare si il privea pe tanar cum se indeparteaza. Bucuroasa, se indeparta de gard si se duse in casa.
Linistea se lasa peste drumurile acum goale, peste potecile acum innecate in intuneric... Nimic nu mai misca, nimic nu se mai aude. E liniste. Doar zambetele celor doi mai rasuna in vazduh, zambete ce sunt un strop de lumina intr-o mare de intuneric, zambete din care se nasc cele mai frumoase vise...