Afara e noapte de ceva timp. Stelele, ca niste gaurele in perdeaua intunecata tesuta de luna dupa care era ascuns Soarele, sunt singurele care lumineaza neincetat toate chipurile ce hoinaresc nebune prin noapte... E intuneric si in sat, e intuneric si in camera. Doar chipul lui e luminos, doar inima lui mai tremura linistea din camera. Sta in pat intins, insa nu poate dormi. Inima tanarului e la fata dar gandul lui nu e la ea, caci gandurile tanarului sunt ocupate cu chipul fetei, chip ce e singura pata de culoare din fata ochilor lui.

"De ce nu ma lasi sa dorm scumpa mea? O sa fiu obosit maine..."

Fata zambeste dulce si nu zice nimic. De dormit insa tanarul nu poate dormi. Cu o tresarire de picioare arunca plapuma de pe el. Intinde mainile pe cearsaful matasos, si cu laba piciorului mangaie acelasi cearsaf sifonat.

"Ce mult as vrea sa fii langa mine acum."

Timpul trece peste tot in jur, insa la el in camera totul pare sa fi inghetat. Se ridica din pat si se indrepta spre geam, pe care il deschide. Parfumul noptii amestecat cu parfumul florilor din gradina intra in camera si-l inneaca pe tanar, trup si suflet… Visator, priveste pierdut pe geam, cautand parka din priviri sa o zareasca pe tanara… Zambeste, amintidu-si ca acelasi lucru il facea de fiecare data cand ea se ascundea in padure, printre copaci… Cu mana dreapta, cu degetele toate, isi mangaie buzele. Inchide ochii si zambind, sopteste: “ Mi-aduc aminte ce dulce a fost primul sarut… ” . Deschide ochii si inchide geamul. Fara sa clipeasca, isi da pijamalele jos si ia niste haine care-i sar in drum. Iese pe usa fericit, cu scopul de a se duce la fata… Era 02 noaptea, si tanarul era la poarta casei fetei. Cand sa sara gardul, un fulger ii ingheta tot trupul. “ Oare e bine ce fac? Nu are de ce sa se supere pentru ca mi-e dor de ea… E tarziu totusi… Dar e vina ei ca nu am adormit pana acum... ” . Sare gardul, si se apropie incet de casa fetei, si de geamul de la camera ei. Cainele il cunostea si il intimpina cu chef de joaca. “ Nu acum, mai tarziu… Acum vreau doar sa-ti vad stapana. ” Cainele se retrage incet in cusca lui, parka lasand cale libera tanarului. Fereastra fetei e la 2 m de el… “ Sa bat in geam, sau sa arunc cu pietricele? Hmmmm… ” . Isi facu curaj si se apropie de geam in care batu cu mana. O data, de doua ori… Fata se trezi si inca somnoroasa deschise geamul.

- Ce-i cu tine aici?

- Mi-era dor de tine, si vroiam sa te vad… Scuze daca te-am trezit.

- Pai... ce credeai, ca nu dorm?

Fata zambi si se apleca pe fereastra si-l saruta pe tanar.

- Acuma intelegi de ce am venit? Mi-era dor de buzele tale.

- Minciunele scumpule, ti-era dor de mine toata... Nu doar de buzele mele.

- Sari pe geam? Ca e asa cald afara, si stelele parca cer sa fie numarate.

- Stai sa ma schimb.

- Nu, sari asa cum esti.

- Bine, dar daca mi-e frig, sa stii ca ma invelesc cu trupul tau.

- Ma sacrific, ca de obicei, pentru tine...

Fata zambi si sari pe geam in bratele tanarului. Lua cu ea o patura si cei doi se duc in gradina, la umbra unui copac, loc din care Luna se vedea rasarind din spatele unui deal din departare. Stelele se vedeau si ele, dar cei doi nu le numarau…

- Parca ziceai ca o sa numaram stele iubitule.

- Pai asta si fac eu. Numar stelele din ochii tai.

- Minti. Ma privesti ca si cum as fi tot ce ti-ai dori pe lume, nu numeri stele.

Era o liniste dulce intre cei doi… Era un colt de rai doar al lor, un colt de rai la umbra unui copac. Tanara se cuibarise la pieptul tanarului. El o privea parca incercand sa-si imagineze cum a putut trai fara ea. Tanara inchise ochisorii ei frumosi, si se lasa dusa de miile de vise nascute de ei in putinul timp petrecut impreuna.

- A venit momentul sa pleci, nu-i asa iubito?

Fata deschide ochii incet, si nu spune nimic. Stie ca timpul a trecut, si ea nu poate ramane. Dar atat de multe se leaga de un banal raspuns, un raspuns ce pluteste in gandurile ambilor, insa odata rostit, poate spulbera doua inimi deodata. Fata se ridica de la pieptul tanarului si intoarce spatele la acesta. Isi cuprinde genunchii cu mainile.. privirea o arunca departe, printre stelele ce palesc pe rand… Tanarul se apropie incet de fata, si o ia in brate, atent ca si cum ar strange un bibelou. Fata se moaie toata, si se intoarce, si il ia in brate pe tanar.

- Da iubitule, a venit momentul sa plec…

Cei doi se strang in brate doar cu trupurile. Inimile lor sunt departe, pierdute odata cu visele lor. Niciunul nu plange, niciunul nu zambeste… Cei doi se stranga in brate si nu-si mai dau drumul. Fiecaruia ii e teama ca odata terminata imbratisarea, si povestea lor se va termina. In linistea de inmormantare dintre cei doi, imbratisarea incepe s fie din ce in ce mai rece, si parca ii obliga sa se desparta.

- Nu vei putea niciodata sa fugi de mine.

- Nici nu vreau sa fug de tine. Esti al meu si nu vreau sa te las sa fii al altcuiva.

- Nu stiu cum sa fiu al altcuiva. M-am nascut sa fiu al tau, si asa voi fi mereu.

- Mi-e dor de noi... Mi-e dor sa fim doar doi... In coltul nostru de rai.

- Te voi astepta noapte de noapte la umbra aceasta. Aici ma vei gasi mereu. Inchide ochisorii inainte de curcare si gandeste-te la mine, iar inima ta va gasi singura drumul spre inima mea…

- Nu vreau sa plec!

- Dar trebuie iubito. Stiu, si inteleg… O sa-mi fie dor de tine.

Tanarul se in departeaza din bratele fetei, lasandu-se parca purtat departe. Fata simte asta, si in trage inapoi pentru un sarut, un ultim sarut. Buzele celor doi dau sa se intalneasca, ochii lor dau sa se inchida, inimile lor dau sa se atinga o uitima data. Se face liniste, si timpul ingheata… Mii de ganduri trec in fiecare secunda prin mintile celor doi… insa nu le dau importanta. Amandoi vor acel sarut, amandoi tanjesc dupa el. Buzele li se intalnesc,inimile lor tresar. Sarutul lor e ca si primul lor sarut, un sarut dulce ca roua diminetii, cald ca si cum ar saruta o raza de soare. Nu trec nici cateva clipiri, si tanarul deshcide ochii… ceva sarat si totusi cald ii atinse buzele. Privi fata si zari o lacima la contul ochilor ei. Tanarul da sa se opreasca si sa-i stearga lacrima, dar nu indrazneste. Inchide ochii si zambeste, stiind ca ea il iubeste… Fata zambeste si ea, simtind ca a privit-o… Sarutul se opreste si cei doi se indeparteaza timid, inca tanjiund unul dupa buzele ceiluilalt. El, cu palma lui, sterge lacrima fetei, dar nu o arunca, o pastreaza pe deget.

- O picatura de apa in care s-a scurs si un pic din sufletul tau.

- Pastreaz-o iubitule, caci lacrima aceea e o lacrima speciala… E lacrima in care am scris ca te iubesc, si ca voi fi mereu a ta. Ca doar suntem sot si sotie…

- Intreaga poiana ne e martor, nevasta.

Fata zambeste si pune un dotic dulce dulce si inocent. Tanarul rade si se ridica de pe patura. Fata il trage inapoi.

- Ti-am dat voie sa te ridic?

- Nu, dar ma gandeam sa fug de tine cat mai am timp.

- Nu mai ai scapare scumpule. Dupa ce ca te-am asteptat atat de mult si ti-am scris atatea scrisori, acuma vrei sa pleci?

Cei doi se retrag la umbra copacului. Tanara se cuibareste inapoi la pieptul baiatului. El priveste pe cerul inca instelat, ca si cum ar privi un film, fiecare moment din timpul petrecut de cei doi… si zambeste lung. E bucuros ca ea e langa el, e fericit ca a avut ocazia sa o iubeasca. Intoarce privirea in jos, si vede fata cu ochii inchisi, si cu un zambet dulce pe buze. O saruta pe frunte si se aseaza incercand sa ii faca sa fie cat mai comod si mai cald fetei. Ea reactioneaza ca o pisica, si se cuibareste si mai mult la piepul baiatului. Timpul trece peste cei doi, dar ei nu ii da importanta. Sunt amandoi in coltul lor de rai.

Fata ridica ochii la el si privindu-l timid, ii spune baiatului: “ Trezeste-te odata ca are nevoie tatal tau de tine in curte. ” . Tanarul tresare si realizeaza ca a visat. Zambeste si se ridica in picioare. “ Vin imediat. Doua minte sa ma trezesc si eu.” . In mintea lui, visul inca e intiparit. “ A fost doar un vis oare? A fost frumos. Abia astept sa i-l povestesc…” . Se spala repede pe ochi, se imbraca si iese pe usa. O lumina puternica era afara, o alta lume decat cea din visul lui. Inchide ochii si zambeste, si se avanta in lumina, stiind ca undeva, in acea lume, e iubita lui…